Edgar, împreună cu fetiţele, Malia-Isabella şi Sophie-Kailani, Phoenix, Arizona, 2007
Edgar Mihăescu (40 ani) primul dintre stră-stră-strănepoţii lui Ion Creangă, ţinând-o pe umeri pe fetiţa mai mare, Malia-Isabella
Malia's Birthday - San Francisco - November 30, 2004
Edgar şi Holly Mihăescu, alături de cele două fetiţe ale lor, la Disneyland, în Los Angeles, 2007
Malia şi Sophie, San Francisco, 2008
Malia, în seara de Halloween, Phoenix, 2006
Sophie, în seara de Halloween, San Francisco, 2008
Malia şi Sophie, acasă, în San Francisco, 2010
În episodul de astăzi al serialului "Urmaşii lui Creangă, pe coasta Oceanului Pacific”, citiţi despre cel mai mare dintre cei doi stră-stră-strănepoţi ai povestitorului, Edgar Mihăescu (40 ani).
Când a ajuns în America, Edgar, fiul cel mare al lui Costin şi al Eddei Mihăescu, avea 12 ani. Băiatului i-a fost aproape imposibil să se obişnuiască în noua lume, să uite de prietenii, obiceiurile şi siguranţa de-acasă şi să se zbată pentru câştigarea altora noi. Tatăl lui spune că elevii pe care i-a întâlnit la şcoala din Castro Valley îl ironizau pentru cum se îmbrăca, se purta şi vorbea, iar el – un temperament introvertit - era foarte puţin înzestrat să ţină piept răutăţilor din mediul în care tocmai intrase.
În ciuda greutăţii cu care a prins rădăcini în California, Edgar a avut o tinereţe efervescentă, iar astăzi, la vârsta de 40 de ani, povesteşte - pe jumătate cu blazare, pe jumătate cu jovialitate - despre înclinaţia lui nativă de a face trăsnăi ("mischiefs”) şi despre succesul necondiţionat pe care, după majorat, a început să îl aibă la sexul opus.
Un mic terorist
În spatele unei fizionomii de Adonis, adolescentul Edgar ascundea o imaginaţie de anarhist: făcea experimente chimice şi inventa explozibili pe care-i detona în lacuri, piscine ori lângă trunchiurile copacilor, pornea incendii care altora le dădeau palpitaţii, muta semne de circulaţie de pe şosele, şi, odată, a instalat pe drumurile Californiei o mică fântână arteziană pe care o dislocase din curtea unui particular… La facultate – a urmat ingineria electrică la Santa Barbara (1990 – 1995) - complet liber şi fermecat de compania colegelor, Edgar şi-a rafinat gusturile pentru aventură, trecând de la jocurile de gherilă urbană la asedierea domnişoarelor cu care împărţea perimetrul campusului universitar. Fetele rezistau cu greu surâsului său, iar el, un seducător înnăscut, care tocmai îşi explora talentul de a le înmuia inimile, se întâlnea cu câte trei-patru colege deodată. Cel puţin, aşa se laudă astăzi. Era atât de curios să le cunoască şi să le facă pe plac încât, spune el, la un moment dat, s-a pomenit mutând bradul de Crăciun al internatului într-o cabină de duş din baia fetelor, loc pe care, altminteri, îl cunoscuse cu multe alte ocazii…
Trei urmaşi
După absolvire, Edgar a lucrat pentru mici companii din Silicon Valley, care îşi propuneau să fie listate la bursă. Banii câştigaţi i-a investit în automobile şi motociclete de viteză. Îi plăceau cluburile, muzica, atmosfera frenetică din inima oraşului San Francisco, vehiculele puternice şi, fireşte, continua să adore sexul opus. Din una dintre iubirile prin care Edgar a trecut după terminarea facultăţii, s-a născut un băiat – Andrew (14 ani) – primul dintre stră-stră-stră-strănepoţii lui Ion Creangă.
Dintr-o iubire mult mai consistentă – încununată cu o nuntă, două botezuri şi, la final, un divorţ– s-au născut doi copii, Malia-Isabella (6 ani) şi Sophie-Kailani (4ani), fetiţele cu prenume hawaiiene în jurul cărora, în ciuda despărţirii părinţilor, întreaga familie, străbunici, bunici, unchi, mamă şi tată, continuă să graviteze.
Alături de Holly, mama fetiţelor, stră-stră-strănepotul lui Creangă a trăit zece ani. Despărţirea a avut loc anul trecut. Edgar explică motivul: "S-a săturat de nevoia mea continuă de aventuri şi senzaţii tari”. Holly este psiholog de profesie, munceşte la o clinică din San Francisco, specializată în tratamentul adolescenţilor, iar Edgar, după studiile inginereşti, a făcut un master în economie la "Thunderbird School of Management” (2005-2007), din Phoenix, Arizona, cea mai importantă şcoală de afaceri din Statele Unite şi a ajuns să lucreze până în Germania, la BMW. Edgar a învăţat mereu bine, a avut note mari – a fost între cei mai buni şapte la sută studenţi ai facultăţii – dar i-a rămas întotdeauna suficientă energie pentru "trăsnăile” care îi stimulau cheful de viaţă.
Prin intermediul e-mailului, Edgar Mihăescu a răspuns la câteva întrebări despre primele sale zile din America, cele două fetiţe – vedetele întregii familii, fosta lui soţie şi felul în care crede că ar fi arătat viaţa lui dacă ar fi rămas în România.
● Jurnalul Naţional: Tatăl dumneavoastră povesteşte că, spre deosebire de fratele dumneavoastră, Gunter, v-aţi acomodat mai greu în SUA. Ce vă amintiţi din primele zilele trăite în California?
● Edgar Mihăescu: Oamenii păreau destul de neprietenoşi şi intoleranţi cu străinii în oraşul în care noi ne stabiliserăm (Castro Valley – n.r.). Era foarte greu să te mişti încolo şi încoace, din cauză că distanţele erau lungi şi nu exista un serviciu de transport public asemănător celui cu care eu eram obişnuit în Bucureşti. Autobuzul şcolar era foarte stresant: copiii erau nepoliticoşi, gălăgioşi şi impertinenţi. Din cauza asta, m-am hotărât să merg cu bicicleta la şcoală, drum care îmi lua câte o jumătate de oră la dus şi la întors.
● Cât de greu a fost să vă adaptaţi?
● Adevărul e că nu m-am adaptat! Cea mai grea a fost neadaptarea însăşi, sentimentul izolării pe care l-am avut majoritatea timpului.
● Cum aţi cunoscut-o pe mama fetiţelor dumneavoastră, Holly?
● Am cunoscut-o pe internet, cu aproape zece ani în urmă. Mă cam plictiseam într-o zi şi, pe un site, am postat un anunţ despre mine însumi. Mai multe femei au răspuns, dar ea era aparte. Scria frumos şi sincer. Ne-am dat întâlnire la un restaurant "sushi” din San Francisco, numit "Blowfish”, iar o săptămână mai târziu eram îndrăgostit.
● Cum aţi ales numele celor două fetiţe?
● Malia şi Kailani sunt nume hawaiiene. Fosta mea soţie este din Hawaii. Malia e acelaşi lucru cu Maria, doar că hawaiienii nu au litera "r” în alfabet şi nu o pot pronunţa. Kailani e un nume pe care eu l-am inventat. "Kai” înseamnă "mare”, iar "lani” înseamnă "cer” în hawaiiană.
● În poze cel puţin, fetiţele râd cu gura până la urechi. Ce ne puteţi spune despre felul lor de a fi?
● O să vă spun despre Malia, cea mai mare dintre ele. Este neastâmpărată şi are un simţ artistic foarte dezvoltat. E obsedată să pună în evidenţă arta în orice, inclusiv în mâncare. Face aranjamente artistice din obiecte luate la întâmplare din casă şi se supără foarte tare dacă se găseşte cineva să le mişte din loc. Pare să facă asta din instinct. Noi nu am încurajat-o niciodată. E temperamentală şi e destul de dificil să te împaci cu ea… Sophie e mult mai rezervată…
● Cum credeţi că ar fi arătat viaţa dumneavoastră, dacă nu aţi fi plecat din România?
● Nu am de unde să ştiu. Cunosc doar ce s-a întâmplat în viaţa pe care am trăit-o… Când am venit prima oară aici, California mi s-a părut fantastică. Zile frumoase, mereu însorite. La început, am dus puţin dorul schimbării anotimpurilor. Aici nu e vară, toamnă, iarnă şi primăvară, ci, tot timpul, un singur anotimp. Plouă foarte rar. Nu există iarbă verde. Toate dealurile din jur au culoarea maron-aurie. Plajele sunt superbe. Ador să trăiesc în apropierea Oceanului…
Citiţi în ultimul episod al serialului despre Gunter Mihăescu (34 ani), al doilea stră-stră-strănepot al lui Ion Creangă. Gunter, avocat în San Francisco, este fratele mai mic al lui Edgar.
● Ep. 1: Ion Creangă, scriitorul cu nume, loc al morţii şi dată de naştere necunoscute● Ep. 2: Fiul lui Ion Creangă, căpitanul care a părăsit armata pentru a se înrola în marile războaie ale comerţului cu lucruri mărunte
● Ep.3: Părinţii primului Creangă american
● Ep. 4: Primul Creangă în California: „O viaţă limitată la legături de bună ziua”
● Ep. 5: Nepotul lui Creangă, taciturnul cu vise de piatră
● Ep. 6: Stră-strănepotul lui Creangă, grădinar la Berkeley ● Ep. 7: Stră-strănepoata lui Creangă ocoleşte România: ”Găseşti câini înfometaţi care aleargă pe stradă, ceea ce dă măsura la cât de prost e administrată ţara”
● Ep. 8: Mihaela Creangă: căsătorie sub bombardamente
● Ep. 9 Urmaşii lui Creangă, în mâinile Securităţii
● Ep. 10 Viaţa ultimului Creangă, la 88 de ani
● Ep. 11 Al doilea Creangă care a traversat Atlanticul a ajuns inginer la Bechtel
● Ep. 12 Stră-strănepotul lui Creangă (SUA): „Să ne întoarcem în România?! De câte ori poţi transplanta un pom?”
● Ep. 13 Stră-strănepotul lui Creangă (SUA): „Să ne întoarcem în România?! De câte ori poţi transplanta un pom?”
Când a ajuns în America, Edgar, fiul cel mare al lui Costin şi al Eddei Mihăescu, avea 12 ani. Băiatului i-a fost aproape imposibil să se obişnuiască în noua lume, să uite de prietenii, obiceiurile şi siguranţa de-acasă şi să se zbată pentru câştigarea altora noi. Tatăl lui spune că elevii pe care i-a întâlnit la şcoala din Castro Valley îl ironizau pentru cum se îmbrăca, se purta şi vorbea, iar el – un temperament introvertit - era foarte puţin înzestrat să ţină piept răutăţilor din mediul în care tocmai intrase.
În ciuda greutăţii cu care a prins rădăcini în California, Edgar a avut o tinereţe efervescentă, iar astăzi, la vârsta de 40 de ani, povesteşte - pe jumătate cu blazare, pe jumătate cu jovialitate - despre înclinaţia lui nativă de a face trăsnăi ("mischiefs”) şi despre succesul necondiţionat pe care, după majorat, a început să îl aibă la sexul opus.
Un mic terorist
În spatele unei fizionomii de Adonis, adolescentul Edgar ascundea o imaginaţie de anarhist: făcea experimente chimice şi inventa explozibili pe care-i detona în lacuri, piscine ori lângă trunchiurile copacilor, pornea incendii care altora le dădeau palpitaţii, muta semne de circulaţie de pe şosele, şi, odată, a instalat pe drumurile Californiei o mică fântână arteziană pe care o dislocase din curtea unui particular… La facultate – a urmat ingineria electrică la Santa Barbara (1990 – 1995) - complet liber şi fermecat de compania colegelor, Edgar şi-a rafinat gusturile pentru aventură, trecând de la jocurile de gherilă urbană la asedierea domnişoarelor cu care împărţea perimetrul campusului universitar. Fetele rezistau cu greu surâsului său, iar el, un seducător înnăscut, care tocmai îşi explora talentul de a le înmuia inimile, se întâlnea cu câte trei-patru colege deodată. Cel puţin, aşa se laudă astăzi. Era atât de curios să le cunoască şi să le facă pe plac încât, spune el, la un moment dat, s-a pomenit mutând bradul de Crăciun al internatului într-o cabină de duş din baia fetelor, loc pe care, altminteri, îl cunoscuse cu multe alte ocazii…
Trei urmaşi
După absolvire, Edgar a lucrat pentru mici companii din Silicon Valley, care îşi propuneau să fie listate la bursă. Banii câştigaţi i-a investit în automobile şi motociclete de viteză. Îi plăceau cluburile, muzica, atmosfera frenetică din inima oraşului San Francisco, vehiculele puternice şi, fireşte, continua să adore sexul opus. Din una dintre iubirile prin care Edgar a trecut după terminarea facultăţii, s-a născut un băiat – Andrew (14 ani) – primul dintre stră-stră-stră-strănepoţii lui Ion Creangă.
Dintr-o iubire mult mai consistentă – încununată cu o nuntă, două botezuri şi, la final, un divorţ– s-au născut doi copii, Malia-Isabella (6 ani) şi Sophie-Kailani (4ani), fetiţele cu prenume hawaiiene în jurul cărora, în ciuda despărţirii părinţilor, întreaga familie, străbunici, bunici, unchi, mamă şi tată, continuă să graviteze.
Alături de Holly, mama fetiţelor, stră-stră-strănepotul lui Creangă a trăit zece ani. Despărţirea a avut loc anul trecut. Edgar explică motivul: "S-a săturat de nevoia mea continuă de aventuri şi senzaţii tari”. Holly este psiholog de profesie, munceşte la o clinică din San Francisco, specializată în tratamentul adolescenţilor, iar Edgar, după studiile inginereşti, a făcut un master în economie la "Thunderbird School of Management” (2005-2007), din Phoenix, Arizona, cea mai importantă şcoală de afaceri din Statele Unite şi a ajuns să lucreze până în Germania, la BMW. Edgar a învăţat mereu bine, a avut note mari – a fost între cei mai buni şapte la sută studenţi ai facultăţii – dar i-a rămas întotdeauna suficientă energie pentru "trăsnăile” care îi stimulau cheful de viaţă.
Prin intermediul e-mailului, Edgar Mihăescu a răspuns la câteva întrebări despre primele sale zile din America, cele două fetiţe – vedetele întregii familii, fosta lui soţie şi felul în care crede că ar fi arătat viaţa lui dacă ar fi rămas în România.
● Jurnalul Naţional: Tatăl dumneavoastră povesteşte că, spre deosebire de fratele dumneavoastră, Gunter, v-aţi acomodat mai greu în SUA. Ce vă amintiţi din primele zilele trăite în California?
● Edgar Mihăescu: Oamenii păreau destul de neprietenoşi şi intoleranţi cu străinii în oraşul în care noi ne stabiliserăm (Castro Valley – n.r.). Era foarte greu să te mişti încolo şi încoace, din cauză că distanţele erau lungi şi nu exista un serviciu de transport public asemănător celui cu care eu eram obişnuit în Bucureşti. Autobuzul şcolar era foarte stresant: copiii erau nepoliticoşi, gălăgioşi şi impertinenţi. Din cauza asta, m-am hotărât să merg cu bicicleta la şcoală, drum care îmi lua câte o jumătate de oră la dus şi la întors.
● Cât de greu a fost să vă adaptaţi?
● Adevărul e că nu m-am adaptat! Cea mai grea a fost neadaptarea însăşi, sentimentul izolării pe care l-am avut majoritatea timpului.
● Cum aţi cunoscut-o pe mama fetiţelor dumneavoastră, Holly?
● Am cunoscut-o pe internet, cu aproape zece ani în urmă. Mă cam plictiseam într-o zi şi, pe un site, am postat un anunţ despre mine însumi. Mai multe femei au răspuns, dar ea era aparte. Scria frumos şi sincer. Ne-am dat întâlnire la un restaurant "sushi” din San Francisco, numit "Blowfish”, iar o săptămână mai târziu eram îndrăgostit.
● Cum aţi ales numele celor două fetiţe?
● Malia şi Kailani sunt nume hawaiiene. Fosta mea soţie este din Hawaii. Malia e acelaşi lucru cu Maria, doar că hawaiienii nu au litera "r” în alfabet şi nu o pot pronunţa. Kailani e un nume pe care eu l-am inventat. "Kai” înseamnă "mare”, iar "lani” înseamnă "cer” în hawaiiană.
● În poze cel puţin, fetiţele râd cu gura până la urechi. Ce ne puteţi spune despre felul lor de a fi?
● O să vă spun despre Malia, cea mai mare dintre ele. Este neastâmpărată şi are un simţ artistic foarte dezvoltat. E obsedată să pună în evidenţă arta în orice, inclusiv în mâncare. Face aranjamente artistice din obiecte luate la întâmplare din casă şi se supără foarte tare dacă se găseşte cineva să le mişte din loc. Pare să facă asta din instinct. Noi nu am încurajat-o niciodată. E temperamentală şi e destul de dificil să te împaci cu ea… Sophie e mult mai rezervată…
● Cum credeţi că ar fi arătat viaţa dumneavoastră, dacă nu aţi fi plecat din România?
● Nu am de unde să ştiu. Cunosc doar ce s-a întâmplat în viaţa pe care am trăit-o… Când am venit prima oară aici, California mi s-a părut fantastică. Zile frumoase, mereu însorite. La început, am dus puţin dorul schimbării anotimpurilor. Aici nu e vară, toamnă, iarnă şi primăvară, ci, tot timpul, un singur anotimp. Plouă foarte rar. Nu există iarbă verde. Toate dealurile din jur au culoarea maron-aurie. Plajele sunt superbe. Ador să trăiesc în apropierea Oceanului…
Citiţi în ultimul episod al serialului despre Gunter Mihăescu (34 ani), al doilea stră-stră-strănepot al lui Ion Creangă. Gunter, avocat în San Francisco, este fratele mai mic al lui Edgar.
● Ep. 1: Ion Creangă, scriitorul cu nume, loc al morţii şi dată de naştere necunoscute● Ep. 2: Fiul lui Ion Creangă, căpitanul care a părăsit armata pentru a se înrola în marile războaie ale comerţului cu lucruri mărunte
● Ep.3: Părinţii primului Creangă american
● Ep. 4: Primul Creangă în California: „O viaţă limitată la legături de bună ziua”
● Ep. 5: Nepotul lui Creangă, taciturnul cu vise de piatră
● Ep. 6: Stră-strănepotul lui Creangă, grădinar la Berkeley ● Ep. 7: Stră-strănepoata lui Creangă ocoleşte România: ”Găseşti câini înfometaţi care aleargă pe stradă, ceea ce dă măsura la cât de prost e administrată ţara”
● Ep. 8: Mihaela Creangă: căsătorie sub bombardamente
● Ep. 9 Urmaşii lui Creangă, în mâinile Securităţii
● Ep. 10 Viaţa ultimului Creangă, la 88 de ani
● Ep. 11 Al doilea Creangă care a traversat Atlanticul a ajuns inginer la Bechtel
● Ep. 12 Stră-strănepotul lui Creangă (SUA): „Să ne întoarcem în România?! De câte ori poţi transplanta un pom?”
● Ep. 13 Stră-strănepotul lui Creangă (SUA): „Să ne întoarcem în România?! De câte ori poţi transplanta un pom?”
Despre Ion Creangă nu se ştie cu certitudine când s-a ... Citeşte articolul
În episodul de azi al serialului „Urmaşii lui Ion ... Citeşte articolul
În episodul de astăzi al serialului „Urmaşii lui Ion Creangă, pe coasta ... Citeşte articolul
În cadrul serialului „Urmaşii lui Ion Creangă, pe marginea Oceanului ... Citeşte articolul
Deşi s-a născut în inima Franţei, la Versailles, Mihaela Creangă aproape că a avut o ... Citeşte articolul
Jurnalul Naţional şi jurnalul.ro scriu astăzi, în continuarea episoadelor inaugurale ... Citeşte articolul
Ultimul bărbat care a purtat numele de Creangă din familia povestitorului a fost al doilea ... Citeşte articolul
Cu un tată din care curgeau ... Citeşte articolul
Când Căpitanul Creangă i-a oferit-o de nevastă pe fiica sa cea mare, Laetitia, Nicolae Ţimiraş avea 33 de ani, ... Citeşte articolul
Sursa : http://www.jurnalul.ro/special/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu